Undeva intre 70 si 80 % din cantitatea de fructe aflata pe piata romaneasca vine din strainatate. In aceste conditii, va dati seama, pretul este dictat de importator si nicidecum de fermier. Ok, dar cine ar trebui sa apere interesele producatorilor autohtoni? Statul roman, desigur. Acelasi stat, care, cu ani in urma, a favorizat distrugerea plantatiilor. Ca sa faca loc importurilor, bineinteles.
Azi, aflam ca patru supermarketuri din Bucuresti sunt cercetate de catre Consiliul Concurentei. Cica, retailerii cu pricina s-ar fi inteles cu privire la aplicarea unor anumite preturi la fructe. In asa fel incat in cele patru magazine fructele sa aibe aceleasi preturi. Desigur, intelegerile cu pricina defavorizeaza, in final, consumatorul, care este nu mai are de unde alege.
Ce ne arata, asadar, cazul cercetat de Consiliul Concurentei? Ne dovedeste ca unii comercianti obisnuisc sa practice diverse intelegeri privind preturile. Deci, astfel de intelegeri exista in Romania. Si cine pierd de pe urma lor? Evident, pierd consumatorii si fermierii. Consumatorii pierd deoarece sunt “obligati” sa plateasca pretul impus prin intelegeri. Iar fermierii, la fel, sunt tinuti “prinzonieri” de preturile retailerilor. Cata vreme, statul nu are interes sa reglementeze relatia supermarket-fermier, producatorul ramane la cheremul magazinelor. Ma refer aici la asa numitul Cod de bune practici, blocat deocamdata in Parlamentul Romaniei.
Pana nu vor apare reglementari clare, supermarketurile vor continua sa practice tot felul de taxe nastrusnice, cum sunt taxa de deschidere a unui magazin nou ori taxa de remodelare.
