Vorbim extrem de mult de tehnologie si piata, lucruri importante, fara indoiala, pentru evolutia agriculturii. Ca si in alte ramuri economice, tehnologia agricola creste vizibil de un an la altul. Vedeti ce lupta asidua se duce impotriva secetei, ca sa dau un exemplu, la moda, in acest sens. Despre insemnatatea pietei – de fapt, locul unde cererea se intalneste cu oferta – desigur ca nu are are rost sa comentam.
Vedem si simtim cat de mult se investeste atat in tehnologii, cat si in markeri de piata, si stim de ce se intampla astfel.
Din acest tablou, lipseste totusi un vector- poate aproape la fel de important ca primii doi – si ma refer la reursa umana, calificata. Parca prea multi agricultori au trecut binisor de 60 de ani, fara ca altii mai tineri sa le calce pe umeri. De aceea, statul roman subventioneaza tinerii fermieri sa se apuce de agricultura, acordandu-le sume de bani pentru instalarea in mediul rural. Procentul insa si dinamica acestui proces – de incepere a unor afaceri agricole de catre tineri – nu functioneaza chiar asa cum ar trebui.
Si nici la facultatile cu profil agricol nu asistam la concurenta in a deveni inginer agronom ori medic veterinar. Iar licee agricole nu mai prea avem.
Stim de ce s-a ajuns aici, nu mai trebuie sa insistam pe explicatii. Mai bine am cauta solutii de promovare a acestor joburi. Altfel ne vom trezi cu agricultura fara agricultori. Iar pamantul va fi lucrat de catre cetateni chinezi si africani.
